Stejarul cel umed din Connecticut

Home « Inedit « Arhitectură

Întreg frontonul unei sinagogi vechi din Hartford, Connecticut a căpătat o nouă înfățișare. Vechea zidărie din cărămidă roșie adăpostește acum un pictura activată de apă a unui stejar.

 

Arta murală capătă tot mai mult elan. Nu vorbesc aici despre graffiti, care este o chestiune de gust sau huliganism – depinde de care parte a baricadei ești -, ci de artă în adevăratul ei sens. Iar când este aplicată pe clădiri, astfel încât să poată fi admirată de toți este și mai bine.

De aceeași părere sunt și cei care au inițiat proiectul „Plimbare în jurul unui copac”, un efort comun al oficialilor din Hartford, cei din statul Connecticut și diverși artiști menit să atragă atenția locuitorilor spre clădirile de patrimoniu prezente în stat și a înviora totodată lookul grav al unor clădiri abandonate. Iar inițiativa lor se va manifesta sub forma unor picturi amplasate pe fațadele acestor clădiri.

Prima la rând a fost o sinagogă părăsită din centrul orașului Hartford, căreia i-a fost aplicată o pictură mai specială. Folosind o vopsea aproape invizibilă, artistul mural Adam Niklewicz a dat viață celebrului stejar din Hartford, emblema orașului american, în care legenda spune că a fost ascunsă carta prin care Connecticut își declara independența față de imperiul britanic. Trucul care însă face această operă de artă murală deosebită este că vopseaua devine de un alb vizibil de la distanță doar atunci când apa intră în contact cu zidăria, iar celebrul stejar alb de 10 metri lățime și 15 metri înălțime devine vizibil tuturor trecătorilor.

Pentru a recrea perfect imaginea stejarului, artistul Adam Niklewicz a fosolit un tipar din cauciuc la scară reală, modelat după tabloul „The Charter Oak”, făcut în 1857 de Charles De Wolf Brownell. După ce modelul din cauciuc a fost creat, acesta a fost dispus pe întreg frondul de zidărie, iar operațiunea de pictare a putut începe. Numai că nu a fost pictată imaginea stejarului, ci tot restul frontonului folosind o vopsea care respinge apa.

Astfel partea neacoperită de vopsea rămâne de o nuanță ușor mai deschisă, iar pictura este de-abia vizibilă cu ochiul liber. De-abia după ce frontonul este udat, folosind stropitorile amplasate la baza și la cornișa zidului, pictura devine de un alb imaculat. Zidul este udat 20 de minute in fiecare zi, iar pictura este vizibilă câteva ore, în funcție de cât de cald sau umed e afară. Instalația va fi acompaniată peste drum și de o proiecție a unui alt stejar care se poate roti la 360 de grade.

Interesantă idee de a promova și refolosi clădirile vechi, abandonate, care pot deveni pânzele pe care astfel de artiști își pot expune operele. Dar operele expuse trebuie să poată fi îndepărtate fără efort, astfel încât clădirile să nu fie afectate. Interesantă idee, nu?

 

Autor: Claudiu Crețu

foto: twister sifter

sursă:courant.com+inhabitat.com

Publicat in: noiembrie 2012
Inapoi la categoria «« Inedit

Galerie Foto

Advertisement