Bacteria, cel mai bun prieten al betonului

Home « Noutăți « Produse

Cine și-ar fi putut închipui că ne putem crește singuri betonul? Ei bine, cercetătorii olandezi au reușit acest lucru. Aflat încă la începuturile sale, biobetonul ar putea deveni noul material-minune în domeniul construcțiilor. Într-un domeniu în care "încercat" și "dovedit" sunt cuvintele de bază pentru orice material, biobetonul mai are încă multe teste de trecut.

Betonul (îi putem spune deja betonul clasic?) este cel mai răspândit material de construcție în prezent. Îl întâlnim peste tot, de la fundațiile locuințelor la structura de rezistență a podurilor și până la construcții subterane. De-a lungul timpului și-a dovedit calitățile în cadrul unor construcții remarcabile, însă nu este materialul perfect. Marea hibă a betonului este predispoziția lui la fisurare. Chiar dacă nu le putem vedea, fisurile în beton există. Aceasta este portița prin care apa și alți agenți chimici îi pot diminua rezistența.

Biobetonul promite o rezolvare la problema fisurării. Cum? Prin introducerea unor bacterii extremofile în stare latentă și a materiei prime cu care se hrănesc în amestecul de beton. Aceste reparatie fisurabacterii sunt capabile să suporte mediul extrem de alcalin existent în beton (ph~13) și ies din starea latentă pentru a se hrăni numai atunci când apa și oxigenul ating o anumită concentrație în beton, lucru posibil numai dacă a apărut o fisură în beton. După ce au luat „cina”, ele elimină ca produs de reacție calcarul, care va astupa fisura. Odată ce fisura a fost închisă complet, bacteriile intră din nou în hibernare așteptând apariția unei alte fisuri pentru a se putea hrăni din nou.

Materialul abia a trecut de prima fază a testării, dar ideea a stârnit interesul marilor producători de beton care s-au oferit să susțină cercetările efectuate de Henk Jonkers, inventatorul produsului. Acesta vrea ca în anii următori să producă un material care să fie competitiv din punct de vedere economic. În prezent costul unui metru cub de biobeton este dublu față de al betonului obișnuit, dar Jonkers speră ca pe viitor acesta să scadă cu 80%.

Dar unde își poate găsi utilizarea un astfel de material? ”Pentru început, noul beton ar fi perfect pentru structurile greu de întreținut, cum ar fi construcțiile subterane, autostrăzile și platformele petroliere. Amestecul este extrem de durabil. Bacteriile sunt capabile să trăiască în medii alcaline extreme și pot supraviețui în stare latentă până la 50 de ani”, termen echivalent cu durata medie de viață a construcțiilor obișnuite.

Imaginați-vă și că folosind acest material puteți scuti bani pe care altfel i-ați cheltui cu manopera și materiale pentru a remedia eventuale fisuri. Oricine a reparat fisuri vă poate spune că este un proces cumplit de încet și este supus greșelii de execuție.

Dar ca și alte materiale de pe piață, biobetonul are și unele probleme, precum și necunoscute. În afara costului - care va scădea cu siguranță în timp - ce se întâmplă după 50 de ani când poate dispărea sursa de hrană a bacteriilor?

Alte întrebări care momentan rămân fără răspuns, în absența unor studii de lungă durată, pot fi legate de comportarea în timp, postutilizarea după demolarea construcției și nu în ultimul rând problemele care țin de mediu. Ultima poate că este cea mai importantă deoarece introducerea organismelor în medii diferite față de cele în care au fost găsite poate genera probleme nebănuite. Ținând cont de această serie de necunoscute putem înțelege pentru moment ezitarea constructorilor în a folosi materialele nou-apărute precum biobetonul.

autor: Claudiu Crețu

surse foto:pointblog.de ; ehrensenf.com

 

Publicat in: aprilie 2012
Inapoi la categoria «« Noutăți

Advertisement